endogen.ro

Mai nou sunt foarte plin de entuziasm cand vine vorba de snowboard. Mai mult decat atat cand este de dat cu placa si nu de discutii in sine. Exemplul ce urmeaza este evident din prezentul meu continuu, deci din snowboard.
Tocmai m-am intors din Parcul Carol, unde impreuna cu un prieten am pus sa facem un kicker, in conditiile in care cel din Parcul Tineretului facut de alti oameni iubitori ai acestui sport cu o seara inainte, era deja o amintire frumoasa, cu ajutorul binenteles al acestor Chuck Norishi ai Romaniei aka paznic/pazitorilor/gardieni publici[da sunt ironic si rau, dar si ei sunt muisti CU CE II INCOMODA UN KICKER DE ZAPADA]!
Dupa doua ore de carat zapada cu bratele si dat la lopata, am incropit de un mini kiker si ne-am dat!
Am facut chestiile pe care eram sigur, nedorind sa incerc un simplu 180 de teama ca o sa cad, sau ca o sa fie ceva aiurea daca nu-mi iese, sau ca o sa ma fac de ras, desi nu aveam cui, poate prietenului meu desi nici el nu incerca![probabil aceleasi idei sau simturi sau altele:))]
Ultima tura hotarata am zis ca incercam! Si chiar aproape am reusit!
Nu este vorba de truc in sine [mare jmekerie, practic de incepatori], ci de ideea in sine, asemanatoare cu ce se intampla in viata de zi cu zi, ca ne este teama de anumite lucruri inainte sa le incercam, ca nu cumva, ceva, cineva sau orice altceva, sa se intample, sau DACA NU REUSIM poate!
Pai nu suntem nici primii, nici ultimii si cu atat mai putin singurii care o sa facem lucrul acesta sau o sa patim ce om patii daca am face lucrul respectiv/actiunea respectiva sau iau decizia x! [confuz putin in exprimare, stiu!]
De cele mai multe ori, gandim cu instinctul primar de conservare, si gasim o gramada de scuze pentru aproape orice actiune, uitand sa ne gandim si la polul opus: CAT DE BINE NE SIMTIM CAND REUSIM!!!
“Viata e plina de cai gresita ai grija pe care te indrepti” spunea un clasic in viata aka Spike:D!
Ironic fiind ma gandesc, daca are dreptate atunci indiferent ce faci tot nu e bine, si daca tot nu e bine de ce sa nu incerci, si daca incerci de ce sa nu incerci sa te bucuri la maxim [MAXIM! am zis] si poate chiar SA REUSESTI!!!
Si indifernt daca una te conserva si e mai sigura si nu patesti nimic dar nici nu te bucuri pe deplin de actiune, si indiferent daca reusesti sau nu, nu crezi ca ar fi indicat sa te bucuri, ca ai incercat, ai incercat sa faci ceva ce-ti da o senzatia de 10 ori mai tare decat rusinea esecului sau cum vrei sa-i spui!
Si parca nu se spune ca e mai bine sa incerci si sa nu-ti reuseasca, decat sa regreti ca nu ai incercat?
Hmmmm poate doar gandesc asta acum, cu un pic de adrenalina si cu bucuria ca am incercat, totusi la final, la ultima tura [ultima tura stabilita, ca am mai dat de bucurie/adrenalina/serotonina de cateva ori:D].