endogen.ro

LUMEA SE JOACA! Suntem toti niste copii, indiferent de varsta si ne face atata placere sa ne jucam, incat ajungem adulti sau unii chiar parinti, batrani si tot nu inceteaza sa se joace!
De ce ne place asa de mult sa ne jucam?
Pai in primul rand e frumos, ne destinde, ne face sa ne simtim bine, e cam singurul lucru care-l faceam constiincios cand eram mici, iar acum am crescut! Dar indiferent cat de mult spunem, sau chiar ne-am maturizat, tot ne place sa ne jucam!
Joaca a intrat in sangele nostru si nu renuntam la ea, uneori ajungem sa o facem involuntar!
Poate ca joaca e sarea si piperul vietii, si de ce nu ar fi? Totusi iti da starea de bine pe care ar trebui sa ne-o dorim cu totii, darrrrrrr… sunt momente cand ar trebui sa nu ne jucam tocmai pentru a putea sta drepti in picioare (gen a avea coaie) si sa nu ne ascundem in spatele unor jocuri/glume. Dar e un pic prea complicat, atunci cand toata viata “ne-am pitit”, sa rupem lantzul, za cu za si sa incepem sa luam atitudine!
Schimbarea este un pic greoaie, si nu doar greoaie ci si un pic dureroasa, caci de cele mai multe ori se intampla cand ajungem la limita, cand chiar nu se mai poate face nimic si suporta! Asta cred ca e mentalitatea romanilor (tampita)!
Dar vorbeam de joaca totusi, avem atatea jocuri, sanse, legaturi dar preferam sa ne jucam cu lucrurile cele mai importante… suntem un pic masochisti, un pic extremisti, un pic idealisti si un pic mai mult nebuni!
Ne bazam pe ideea ca este un joc, ne ascundem din nou in spatele lui, ca sa testam cat mai multe! De cele mai multe ori se intampla asa ceva din motivul simplu strict obiectiv->subiectiv:)) SA NU NE ARDEM AIUREA!
Daca pare un joc nu mai suntem asa de grav raniti, sau cine stie poate ca o sa inteleaga ca a fost un joc si totul revine la normal!
Nu, nu se intampla nimic din toate astea!
Nu toti accepta jocul tau doar pentru ca vrei tu, nu te poti ascunde la infinit, sau daca reusesti totusi o sa ai stiva de regrete agatzata la cravata, pentru ca din instinctul de autoprotectie, un fel de durex pt suflet/inima, o sa dai cu piciorul si la ce ar putea face bine doar din simplu fapt ca ti se pare ca nu se potriveste, defapt sa nu-ti fie sufletul ranit, inima… de fapt FRICA DE A INCERCA!
Este un pas important si decisiv, pt oricine ca persoana sa-si invinga teama, sa faca pasul, indifernt de riscuri!
Si evident ca nu pot sa nu deviez, si sa spun ca ochii sunt fff greu de dresat, o privire adanca, ce te patrunde, o observi clar, uneori o simti chiar daca ea este negata la greu!
Ochii spun sau nu adevarul despre joc, dar sunt multi care-i maschiaza sau incearca si altii care nu… CE FRUMOS!

Daca okii sunt oglinda sufletului meu
de ce sunt puternici, aroganti si totusi reci mereu?