In primul rand, mi se pare un album de ascultat, nu de auzit. La modu’ ca daca-l asculti doar pe fundal in timp ce ai alte activitati, fara sa-i acorzi foarte multa atentie, mai bine nu mai asculti, pentru ca trebuie ascultat atent pentru a fi inteles. L-am luat in ziua cand a aparut, dar am zis sa-l reascult inainte de a posta, tocmai ca sa nu ma bazez pe o singura auditie, sa incerc sa descopar chestii pe care poate nu le observasem dupa prima ascultare.

Asadar… Unul din aspectele care mi-au atras atentia e ca nu ai colaborari cu alti MC (bine, stiu si unul din motive, dar nu zic, pt. ca vad ca tu n-ai vrut sa zici inca :)) ), ceea ce face ca albumul sa fie mult mai personal, iar asta e un avantaj atunci cand ai multe de transmis si vrei ca ascultatorilor sa le ramana in minte ideile TALE, nu o abordare a aceleiasi teme de catre persoane diferite, care - evident - vor avea abordari diferite. Nu spun ca asta nu e ceva bun, dimpotriva, dar, cum am zis si mai devreme, atunci cand nu ai invitati, piesele devin mult mai personale si mesajul poate mai puternic.

La “O piesa in sine” imi place mesajul, la “Strivirea” si “Casa-ntr-o lada” imi place productia, iar “Visu-n viata” imi aminteste putin de o alta piesa (din nou, nu zic mai mult, stii tu la care ma refer ;)) ).

Imi place si originalitatea, atat in idei (cea cu cutia de lemn a papusarului, copiii din interiorul fiecaruia dintre noi), cat si in abordare (metaforele si mesajele din “Laurii” si alternanta de flow normal si rapid din “Suflu”).

Piesa preferata e “Copii de suflet”, atat ca idee, cat si ca mesaj si versuri, prezinta niste adevaruri intr-un mod foarte original.

Si “Hai noroc” mi-a atras atentia, cateodata as vrea sa aplic ce zici acolo, sa pot sa o ard asa, alteori nu…

“Noaptebuna” eu o vad ca pe o continuare pentru “Laurii”, sau o abordare putin diferita a temei, pentru ca prezinta si cealalta varianta, opusul la a face ce iti place cu suflet si daruire.

Interventiile lui Undoo imi plac, pasajele de text din screciuri sunt alese bine in raport cu subiectu’ pieselor.

In concluzie, l-as descrie ca un album care prezinta realul cu accente de pesimism (poate pare ca termenii se bat cap in cap, dar daca asculti bine, chestiile negative prezentate acolo chiar sunt cat se poate de adevarate), dar care lasa pana la urma o concluzie optimista. Cel putin eu asa il percep.

Singurul aspect negativ, de fapt “negativ”, pt ca nu e neaparat ceva rau, ar fi faptul ca flow-ul mi se pare cam acelasi pe toate piesele (cu exceptia pieselor unde dai si mai rapid) si uneori tinde sa duca la o oarecare monotonie. Oricum, si eu patesc la fel, deci nu e o critica, ci o observatie. Dar, am folosit “negativ” in ghilimele pentru ca asta poate fi si ceva bun, gen un trademark, pt. ca ai un flow deosebit fatza de alti MC.

Hai ca ma simt ca in liceu cu ditamai comentariu literar :)) Ce sa mai zic, Aviatiei reprezinta!