endogen.ro

Eram un copil, aveam pana-n 10 ani, iubeam fotbalul si am primit o minge in dar, da din aceea de 35 de lei…si am iesit cu ea la joaca, iubeam mingea aia din prima clipa cand am vazut-o, dar daca e de fotbal pai sa jucam…si dupa cateva faze ajunge mingea la mine sut la poarta si mingea zboara…pe deasupra portii si pe deasupra zidului din spatele portii(pe care nu-l saream niciodata din cauza cainilor).In momentul cand mingea trecea pe deasupra zidului timpul s-a oprit in loc, imagini flash dar atat de lente si clare mi-au venit in minte, cineva mi-a daruit tot ce mi doream mai mult in acel moment si eu ce am facut, am aruncat-o in aceasi zi, o sa mananc bataie sincer nu conteaza, dar nu o sa mai am minge, dar de ce s-a intamplat asa de ce nu sunt atent, imi venea sa izbucnesc in plans aveam lacrimi in ochi, cand deodata mingea se lovi de peretele casei si sarii inapoi, toti copii incepura sa rada, zambesc si eu si rasuflu usurat, gata cu scuzele e bine ca e innapoi la mine o iubesc si totusi hai sa ne jucam…
Ne jucam cateva ore bune, acum suntem mai atenti totu merge bine nu mai tragem asa tare, asa de sus, cand tot eu tot in acelasi loc, aceeasi faza, alt sut iar flashuri dar alte ganduri….cat noroc sa am, acolo unde am tras nu mai e zid, am avut o sansa am continuat, i-am dat cu piciorul la propriu si la figurat si mi-ai batut joc de ea, de ce nu am plecat cu ea acasa, de ce am tras ca un taran…toti resemnati, cativa ma si injura…asta-i viata niciodata nu se satura sa te surprinda, de fiecare data in rau!
Cand ne pregateam sa plecam apare o tanti in varsta cu mingea in mana ne striga, ma duc primul si mi spune “aveti si voi grija sa nu spargeti geamurile!” si ne inmaneaza mingea zambind asa binevoitor…am zis sarumana si am fugit…cat noroc pt o singura zi…este noroc sau destinul a facut ca sa ramana langa mine chestia pe care mi-am dorit-o asa de mult, am avut-o si i-am dat de 2 ori cu picioru…cine stie, acum nu ma mai suprinde nimic, proababil intr-o mica masura are legatura si amintirea asta din copilarie!
Acum stiu ca poti sa dai cu piciorul si totusi sa se intoarca la tine si mai stiu ca dupa cateva saptamani, nu am tras la poarta, nu am intepat-o, nu mi-a taiat-o vreun tigan ci…am uitat-o in autobuz in drum spre scoala, intr-o punga la picioarele mele…deci ce iubesti mai mult poate sa vina si inapoi chiar daca-l arunci dar la fel de usor poate pleca fara un motiv solid din simpla neatentie!!!
Aici era vorba de o minge dar mingea putea fi o persoana, si suturile…si…si…si…si uitatul in autobuz…
De atunci incerc sa-mi aduc aminte sa acord mai multa atentie la ce am si sa apreciez si sa pastrez, ca nu se stie cat timp va mai fi al meu!!!