endogen.ro

Toti am fost sau suntem sau vom fi tot timpul, mai mult sau mai putin…COPII! Si cu toti am avut jocuri preferate, si a fost o perioada cand aveam TETRIS si apoi am facut cum am facut si am facut rost de GAMEBOY!!! Ne jucam pana nu mai puteam si apoi ne trimiteau parintii la culcare il scoteam de sub patura si tot jucam pana ni se inchideau ochii, dar la prima despartitre de el (de la terminat bateriile, stricat, furat, imprumutat, confiscat…), scoteam tetrisul si continuam sa ne jucam. Ne jucam si cand ne aduceam aminte ca a fost acolo in trecut, cand nu aveam o varianta mai buna, uitam ca se strica usor, ca nivelele nu sunt up-gradate, ca se misca greu, ca e mai mare, mai urat, ne intorceam mereu la el chiar si cand aveam inapoi GAMEBOY-ul.
De ce? Nu stiu … poate frica de nou, de mai multe posibilitati, mai multe provocari, sa ajungi mai bun, sau poate doar ca eram mai siguri ca TETRIS-ul il terminam si stiam si cum, si eram mai siguri pe noi…sau poate alte motive!
ASA SUNT SI OAMENII CU OAMENII SAU PRIETENII CU PRIETENII (nu stiu exact la care din oameni sau prieteni sa pun ghilimelele!).
Problema este ca indiferent cat de tare e GAMEBOY-ul, oricum baza ramane tetrisul, ca e mai veki, ca ne-am obisnuit cu el ani in sir si doar ca a aparut de 2-3 luni GAMEBOY-ul, chiar daca e mai cool, mai nou dpdv tehnologic, mai ingenios si ofera mai multe posibilitati, daca mintea ni s-a obisnuit cu ceva, chiar daca nu e ceva mai bine decat noul il vrem inapoi caci ne am obisnuit si desi orice invat are si un dezvat, de ce sa incercam mai mult, poate chiar sa ne placa nu doar la fel de mult ci sa ne palca mult mai mult, cand e ok asa cu TETRIS-ul, desi jucandu-te GAMEBOY si stand cu TETRIS-u in raft nu strici tetrisul, dar e mai bine asa, lasa GAMEBOY-ul doar sa ma dau mare si eu ma joc TETRIS!!!!
Si de cele mai multe ori, culmea si GAMEBOY-ul avea TETRIS… dar nu era TETRIS-ul nostru ala lung si monoton, prima varianta fara prea multe dificultati… in fine nu trebuie sa renunti la trecut dar nici sa stai pe loc… sau poate nu toti gandesc asa!
Mintea e un labirint cu multe etaje, urcam destul de mult dar coboram dintr o data ca acolo ni se pare mai sigur, desi si locurile cunoscute poate sa te surprinda tot timpul, cu o usa ascunsa sau cu nu stiu ce capcane! Dar poate nu atat de mult… si mereu intervine frica de nou si necunoscut. Binele ala nu cumva ascunde ceva rau… poate!!!! Dar mai mult ca sigur e si mai multa inteligenta acolo!!!
Sau nu conteaza?