endogen.ro

Luandu-ma dupa expresia “CAND VIATA ITI DA ZAPADA, FA SNOWBOARD PE MUNTE”, incep sa ma gandesc ca, vreau nu vreau, imi traiesc si viata asemenea. Senzatia e superba pe munte, cu tot cu urcari pe munte fara telescaun, cu tot cu cazaturi care dor (ca nu intotdeauna ne aruncam din prima sa ne protejam cu echipamentul necesar sau doar pt ca uneori nu ne pasa pur si simplu si experimentam), secundele, minutele, orele respective sunt foarte tari, dar seara trebuie sa mergi acasa si dupa un dus incepi sa simti toate vanataile, toata febra musculara, si esti daramat de somn. Iar a doua zi te simti si mai si, si iar se repeta totul…si tot asa se tot intampla iar si iar si iar si iar.
DE CE?
Este atat de simplu raspunsul. NU MAI VREM sa muncim pentru ceva, preferam sa suferim, putin sau mai mult depinde de noroc, sa luam gata facut sau sa incercam sa luam cat mai mult dintr-o data, probabil frica ca nu o sa se mai intample a doua oara, sau pur si simplu lipsa de rabdare. Nu mai putem sa luam totul cu pasi marunti pe etape, si apoi intr-un final istovitor din punct de vedere fizic, dar preparati mental si stapan pe tehnici, sa te infrupti din rezultat. Sa ajungi pe varf de munte sa cobori nu doar fara nici o cazatura dar si dand clasa celorlalti care se comporta ca tine acum!!!
Ideea e simpla, indiferent cum alegi sa inveti sa te dai, indiferent de traseu, indiferent de tehnicile invatate de la zero sau experimentate pe parcurs din greseli, indiferent de ce tip de om esti si daca vrei sa ramai asa sau sa te schimbi, important e sa crezi in ceea ce faci si sa nu uiti “CAND VIATA ITI DA ZAPADA, FA SNOWBOARD PE MUNTE”!!!!